După 2 ani am reușit. S-a întâmplat lunea trecută…

Aventura a început în timp ce încercam să-mi aduc modesta contribuție la schimbarea clasei politice din România, când am cunoscut-o pe Isabela Paulescu, o jurnalistă plină de șarm și justețe, un om special, puținii din cei pe care i-am păstrat aproape din perioada plină de năbădăi de pe culoarele politicii. Ea mi-a vorbit despre o carte de bucate scrisă de o minune de femeie, dna. Prof Aurelia Rusu din Bazna: “Gătim împreună în casa baronului”.

Am cunscut-o pe doamna Rusu, m-am indragostit de retetele domniei sale si știam că trebuie să găsesc o soluție pentru ca fiecare dintre minunațiile culinare de acolo să fie completate de recomandări de vinuri din zonă, pentru o experiență completă de cultură, istorie și povești ale sașilor din România.

Soluția a venit ani mai târziu, la București, alături de prieteni, la o prezentare de vinuri, unde l-am cunoscut pe Nico Lontras. El, un mare pasionat de bucătărie tradițională, eu, după cum mă știți, entuziastă susținătoare a #VinDinRomania, eh, vă dați seama că multă parte a conversatiei a fost în jurul culturii mâncării, vinului și a bogatiei de istorie și emoție din aceasta zonă. Discuția a curs ușor și am prins curaj să îi povestesc lui Nico despre rețetele din “casa baraonului” și ideea mea de a avea un eveniment care să transforme cuvântul scris într-o experiență “sur vif”. Nico a fost fascinat de idee și …

Bine ați venit în bucătăria săsească! 🙂

Lunea trecută ne-am întâlnit (ah, si ce mare ne-a fost bucuria sa o avem alături și pe d-na Aurelia Rusu, autoarea cărții): Nico, cu o echipă mare în spate, cu multă susținere (a ales meniul, au muncit 2 zile să îl pregătească), Cosmin Dragomir, organizatorul evenimentului și eu , cu vinurile.

Alegerea mea a fost ușoară și firească: fiind vorba de mâncăruri săsești, vinurile nu puteau să vină decât de acolo din zonă, adică Jidvei și Apoldul de Sus, teritorii locuite de sași.

Marea provocare a fost, însă, să le asociez multelor feluri pregătite de Nico, care au fost o surpriză și pentru mine. Noroc că nu am fost singură.

Cel mai simplu am asociat macarons-urile (nu au fost din rețetele din carte, au fost ideea lui Nico pentru welcome course). Cu brânză și cârnați de Pleșcoi sau cu pastă de jumeri și castraveți murați, s-au potrivit bine cu spumantul rose de la Jidvei.

A urmat, de fapt am început festinul, cu o salata de țelină cu gălbenuș de ou de prepeliță, sfeclă, semințe de cânepă și masline amestecate cu ardei iute. Fiind puțin picant, s-a potrivit bine cu un vin aromat Gorgandin Traminer, dar și Mysterium alb Traminer cu Sauvignon Blanc.

Supa a fost cu găluște din ficat și legume crocante, proaspete. Totdeauna am o problemă cu vinul de asociat la supă, nu-mi prea pare că vinul ar trebui să o însoțească, așa că am mers pe Pinot Gris după, de la ambele crame, un vin care să pregătească felul următor. Pinot Gris-ul nu este un soi pe gustul consumatorului din România, a fost o vreme la modă si de atunci am rămas cu preferința pentru el și cu ideea de vin proaspăt, cu structură și vigoare ce se poate servi ca aperitiv sau alături de un preparat ușor cu pește, fructe de mare sau carne simplă albă. Oricum, ne-a pregătit minunat pentru friptura de porc cu crustă crocantă, chifteaua de cartofi cu piure de sfeclă și scorțișoară și sosul de mere. Aici am mers cu Mysterium rose. Deși, în mod tradițional, sașii nu au băut vin rose, fiind vorba de reinterpretarea rețetelor lor, am venit cu inovații și la vinuri.

Felul de bază a fost pastrama de vită cu sos de prune uscate, salată de ardei copți morcovi și o pastă de mămăligă. Am asistat la o întreagă dezbatere despre cum ar trebui să fie prunele uscate corect, fără să fie afumate (cum le gasim azi in piețe). Oricum, concluzia este că găsești ingrediente potrivite și furnizori pe măsură, pentru a oferi un preparat simplu și corect. Aici nu am știut prea bine ce vin să pun, poate fiindcă m-am obișnuit cu vinul roșu la vită, pe care nu-l aveam, pot doar spera ca încălzirea globală să facă ceva în următorii 10-20 de ani 😉 pentru zona Târnavelor și Apold.

Dar am riscat si am castigat cu Sauvignon Blanc, rudă cu Cabernet Sauvignon 😉 și, credeți-mă, a mers bine.

Răsfățul culinar s-a încheiat nu cu unul, ci cu două deserturi: o plăcintă cu rabarbăr (cică rubarbă e corect românește) cu spumă de bezea deasupra și una de măr, într-o formă delicioasă, de măr de-adevăratelea, verde hmmm… perfecte ambele.

A fost o seară minunată pe care am încheiat-o cu strânsul mesei și spălatul vaselor și cu dorința de a face un obicei din acest eveniment.

Pe curând, așadar…