Redopuirea, un procedeu rar întâlnit, care prelungeşte viaţa vinului

Redopuirea unei sticle cu vin vechi este o metodă care constă în scoaterea dopului de plută vechi, sau cu defecte şi înlocuirea sa cu un nou dop, procedură făcută exclusiv de către producătorul vinului.

Cu toate că această metodă este practicată de multe decenii, astăzi ea este foarte rar întâlnită, din cauza suspiciunilor de fraudă. Recondiţionarea este făcută atunci când dopul de plută se deteriorează, îşi pierde elasticitatea, integritatea structurală sau capacitatea de a ermetiza sticla. Din aceste cauze, aerul intră în sticlă şi, pe lângă evaporarea vinului, accelerează oxidarea vinului, ducând la stricarea sa.

Extragerea dopului vechi

Procesul de redopuire sau recondiţionare a dopului este unul relativ simplu. Sticlele sunt ţinute pentru o perioadă de timp în poziţie verticală, pentru a se permite depunerea sedimentelor din vin pe fundul sticlei. Gâtul sticlei este apoi curăţat de praf cu o perie şi o cârpă sterilă, pentru a preveni intrarea în sticlă a particulelor nedorite. Dopul este apoi scos cu ajutorul unui aparat de redopuire sau cu un dispozitiv special, cu două lamele metalice, asemănător unui tirbuşon, numit „butlers-friend”. În această etapă, cel care face recondiţionarea „injectează” sticla cu o mică cantitate de azot, pentru a proteja conţinutul împotriva oxidării.

Degustarea vinului din sticlă

Următorul pas presupune degustarea vinului pentru a vedea starea sa de sănătate şi evoluţie. Principalele probleme vizate sunt defectul de dop şi oxidarea sau maderizarea, precum şi alte probleme apărute în timpul păstrării în sticlă. Dacă vinul nu corespunde calitativ, sticla va fi refuzată, iar proprietarul sfătuit să o arunce. Dacă vinul corespunde din punct de vedere al stării de sănătate, reprezentantul cramei sau vinificatorul îşi va da acordul cu privire la continuarea procesului de recondiţionare.

Completarea cu vin

Sticla de vin recondiţionată va fi mai apoi completată cu vin din aceeaşi recoltă, atunci când este posibil. În cazul în care nu există posibilitatea completării cu vin din aceeaşi recoltă, se foloseşte vin din recolte cât mai apropiate, sau din recolte cu aceleaşi caracteristici. După completare, se adăuga o doză de dioxid de sulf, pentru protecţia viitoare a vinului şi se redopuieste, folosindu-se un dop de plută nou. Aplicarea capişonului, încheie procesul de recondiţionare a dopului.

Certificatul de redopuire

Este extrem de important ca fiecare sticlă recondiţionată să primească un certificat, în care să fie menţionate data şi locul în care a fost făcută redopuirea. Din cauza „injecţiei” de azot şi dioxid de sulf, este recomandat ca sticla să nu fie desfăcută o perioadă de cel puţin 3-5 ani.

Producători internaţionali care practică redopuirea

Printre cei mai importanţi producători care au oferit servicii de recondiţionare a dopului au fost Château Lafite Rothschild (dar astăzi nu mai foloseşte această practică), din Bordeaux, Franţa şi celebra cramă australiană Penfolds, producător ce deţine şi în prezent câteva „clinici” de recondiţionare.

În România, Vinarte are un program de redopuire

Prima cramă din România care a anunţat o campanie de redopuire este Vinarte. Începând de anul acesta, posesorii sticlelor vechi de Prince Mircea, Prince Matei şi Soare se pot adresa direct producătorului pentru o verificare a conţinutului sticlei, reumplere în cazul pierderilor sau evaporărilor, redopuire, sau chiar înlocuirea completă cu vin de aceeaşi calitate şi din acelaşi an. Procesul în sine este supervizat de către enologul Vinarte, Iustin Ururcu, iar costurile de redopuire sunt suportate de către producător.