Fudulia ruinează vinăria

România a punctat excepţional de bine, anul acesta, la „Concours Mondial de Bruxelles” (CMB): 7 medalii de aur, dintre care 2 “mari medalii de aur”.

Ediţia 2019 a CMB s-a încheiat doar cu veşti bune pentru vinul românesc. Din păcate, de ceea ce mă temeam n-am scăpat. După doar câteva zile, au apărut comunicatele de presă triumfaliste ale producătorilor premiaţi. Nimic de reproşat, pe fond, că doar de aceea s-au dus la CMB, ca să ia medalii şi să le folosească în campanii de marketing.

Însă, mesaje subliminale şi nefericit alese, de tipul “vinurile noastre sunt singurele din România distinse cu medalia cutare” nu aduc, de fapt, decât deservicii celui care le lansează. Nimic nu e mai periculos decât să te simtă lumea că, odată ajuns pe podium, te uiţi cu condescendenţă la ceilalţi concurenţi.

Poate că şi alţii care au participat meritau o medalie, dar n-au primit. Ştim cu toţii că procesul de jurizare se face cu puncte şi că, uneori, diferenţa între o medalie de aur şi una de argint este infimă, în cifre.

Poate că şi cei care n-au participat, dacă ar fi făcut-o, ar fi luat o medalie. Faptul că unii producători din România n-au participat nu înseamnă neapărat că nu au putut s-o facă. Poate că n-au vrut să se înscrie la CMB fiindcă, pur şi simplu, n-au nevoie de medalii ca să-şi vândă vinul.